Badinerie
În perioada Leipzig, Bach a fost numit “Thomaskantor”, director al muzicii bisericești din Leipzig. El a trebuit să conducă Școala Sf. Toma și să furnizeze patru biserici cu muzică, Biserica Sf. Toma , Biserica Sf. Nicolae și, într-o măsură mai mică, Biserica Nouă și Biserica Sf. Petru. Bach a fost obligat să instruiască studenții de la Thomasschule în cânt și să furnizeze muzică bisericească pentru principalele biserici din Leipzig.
În anii de început ai perioadei Leipzig, 1724–1731, Bach a scris patru suite orchestrale BWV 1066–1069, numite ouvertures de către compozitorul lor. Numele ouverture se referă doar parțial la mișcarea de deschidere în stilul uverturii franceze, fiecare suită fiind o serie de dansuri stilizate pentru orchestră, precedate de o uvertură franceză, sursa fiind un set de piese parțial autograf (Bach le-a scris pe cele pentru flaut și violă).
Suita nr. 2 în si minor de Bach este reprezentată printr-un set de 7 piese, o serie de dansuri de curte având structura – Ouvertura, Rondeau, Sarabande, Bourrée, Poloneză, Menuet și Badinerie, par complet impregnate cu „esprit” francez. Cu toate acestea, Badienrie, partea genială de flaut, marchează piesa ca fiind nu mai puțin decât „un extravagant concert solo italian”, sub care Bach a construit o bază germană solidă.
„Battinerie”, așa cum scrie Bach în partea cu autograf despre piesa a 7-a din suita nr. 2 în si minor, o secțiune transversală delicioasă a barocului european pentru un flautist virtuoz, a devenit o piesă de spectacol pentru flautiștii solo datorită ritmului său rapid și dificultății acesteia. În anii 1980 și începutul anilor 1990, aceasta ultimă mișcare din Suira nr. 2 de Bach a devenit muzica incidentală pentru programele de dimineață ale școlilor din Marea Britanie.
Suitele lui Bach emană stilul și atmosfera muzicii de dans scrise de Jean-Baptiste Lully la curtea lui Ludovic al XIV-lea. În zilele noastre, o numim o suită, dar la vremea aceea era cunoscută sub numele de Uvertură sau piesa de deschidere, ca un omagiu adus regelui.
Johann Sebastian Bach
Johann Sebastian Bach, compozitor german și muzician din perioada barocului târziu, este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii occidentale. Născut la 21 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania, Johann Sebastian Bach a început să înveţe la Şcoala gimnazială din Eisenach, urmând liceul din Ohrdruf, unde a studiat latina, greaca, literatura, istoria şi muzica. În acelaşi timp, a învăţat mânuirea viorii sub supravegherea tatălui său, Johann Ambrosius Bach, muzician de oraș. După moartea tatălui său, Bach rămâne orfan la doar vârsta de 10 ani și este crescut în continuare de Johann Christoph, fratele său mai mare, care era organist la Ohrdurf. Acesta l-a învăţat să cânte la clavecin şi orgă, iar compoziţia a învăţat-o cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf, unde la 15 ani activa deja ca membru al corului.
Bach și-a continuat educația muzicală la Lüneburg unde muzica pentru orgă a constituit o preocupare principală de-a lungul întregii sale vieţi. El a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepţia operei. A scris 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru orgă, concerte, suite, recitative, arii da capo, muzica de cameră și muzică corală în patru părți și a folosit “basso continuu”, multe dintre lucrările sale folosind tehnici contrapunctice precum canonul și fuga.
Muzica lui Bach a fost, din punct de vedere armonic, mai inovatoare decât cea a antecompozitorilor săi, folosind acorduri și progresii surprinzător de disonante, adesea cu o explorare extinsă a posibilităților armonice dintr-o singură piesă. A îmbogățit stilurile germane consacrate prin stăpânirea sa în contrapunct, armonie și organizare motivică.
De-a lungul secolului al XVIII-lea, Bach a fost apreciat în primul rând ca organist, în timp ce muzica lui de claviatură, cum ar fi Clavecinul bine temperat, a fost apreciată pentru calitățile sale didactice. Bach ramâne cunoscut și admirat pe plan internațional pentru autoritatea sa prolifică în muzica clasică.
