Dans napolitan (Lacul lebedelor)
„Lacul lebedelor” este unul dintre cele mai cunoscute și iubite balete din repertoriul clasic. Această capodoperă muzicală a avut premiera în 1877 la Teatrul Bolșoi din Moscova. Baletul este bazat pe o poveste de basm și aduce în prim-plan o lume de frumusețe, magie și tristețe.
Dansul napolitan este una dintre cele mai memorabile scene din baletul „Lacul lebedelor.” Acest moment are loc în Actul al III-lea, iar în această scenă, prințul Siegfried și Odile, vrăjitoarea care o înlocuiește pe Odette, dansează într-un mod energic.
Dansul napolitan este o reprezentare a tradiției și a veseliei din sudul Italiei. Cu ritmul său vioi și costumația colorată, dansul napolitan adaugă un contrast scenelor anterioare ale baletului, care sunt dominate de eleganța și grandoarea dansului clasic.
Personajele dansului napolitan sunt adesea costumate în haine tradiționale italiene, cu rochii lungi și ample pentru femei și costume strălucitoare pentru bărbați. Mișcările lor sunt pline de viață, cu sărituri vesele și pasiuni fierbinți.
În cadrul poveștii baletului, acest dans reprezintă o tentativă a vrăjitoarei Odile de a-l seduce pe prințul Siegfried și de a-l face să încalce jurământul său de a rămâne credincios iubirii sale adevărate, Odette. Dansul napolitan devine un moment-cheie în dezvoltarea poveștii și adaugă dramatism și tensiune.
Piotr Ilici Ceaikovski
Piotr Ilici Ceaikovski a fost un compozitor rus romantic care a compus simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte și teatre muzicale. Născut pe 7 mai 1840, în orașul Votkinski din Rusia, el a devenit una dintre cele mai importante figuri ale romantismului muzical și ale muzicii ruse.
Creația sa cuprinde 7 simfonii, 10 opere, 3 balete, 5 suite, 3 concerte pentru pian, un concert pentru vioară, 13 uverturi, 4 cantate, 20 lucrări corale, 3 cvartete de coarde, un sextet de coarde și mai mult de 100 de cântece și piese pentru pian.
Printre cele mai celebre compoziții se numără simfoniile sale, precum „Simfonia nr. 5” și „Simfonia nr. 6”, cunoscută sub numele de „Patetica” dar și concertele pentru pian, muzica de balet și opere. Lucrări precum „Lacul lebedelor”, „Spargătorul de nuci” și „Frumoasa din pădurea adormită” sunt considerate pietre de temelie în repertoriul baletului clasic.
În 1850, Ceaikovski a fost admis la prestigioasa Școală Imperială de Jurisprudență din Sankt Petersburg, o instituție de învățământ în regim de internat pentru tineretul din clasa de mijloc, unde a petrecut nouă ani. În ultimii ani de școală, tatăl lui Ceaikovski a realizat în cele din urmă vocația fiului său și l-a invitat pe profesorul de pian Rudolf Kündinger să-i dea lecții de pian. La vârsta de 17 ani, Ceaikovski a intrat sub influența instructorului de canto italian Luigi Piccioli, prima persoană care a apreciat talentele sale muzicale, și de atunci Ceaikovski și-a dezvoltat o pasiune pe viață pentru muzica italiană.
Ceaikovski a petrecut aproape trei ani la Conservatorul din Sankt Petersburg, studiind armonia și contrapunctul cu Nikolay Zaremba și compoziția și instrumentația cu Anton Rubinstein.
