Wolfgang Amadeus Mozart – Rondo alla turca

„Rondo alla turca” este ultima mișcare a celei de-a treia sonate pentru pian compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, cunoscută sub numele de „Sonata pentru pian nr. 11 în La major, K. 331.” Această compozitie este una dintre cele mai faimoase și recunoscute lucrări muzicale compuse vreodată și este adesea interpretată ca piesă de pian solo.

Mozart însuși a intitulat rondoul „Alla turca”, acesta imitând sunetul trupelor de ieniceri turcești, a căror muzică era foarte în vogă la acea vreme. Caracteristicile cele mai distinctive ale acestei compoziții sunt ritmurile rapide și vivace, precum și utilizarea castanietelor și a tobelor, care imită sunetele muzicii tradiționale turcești.

La 4 august 1782, Mozart s-a căsătorit cu Constanze Weber, sora mai mică a Aloysiei Weber, care a fost una dintre primele iubiri ale compozitorului. În ciuda opoziției inițiale a tatălui său, Leopold Mozart, care spera la o partidă mai avantajoasă pentru fiul său, Wolfgang și Constanze s-au căsătorit și au rămas împreună până la moartea lui Mozart, în 1791.

Constanze și Mozart au avut împreună șase copii, însa doar doi dintre ei au supraviețuit copilăriei. Relația dintre Mozart și Constanze, o poveste de dragoste profundă, a fost subiectul multor speculații și romantizări, căsnicia lor fiind descrisă în diferite forme în cărți, filme și opere muzicale. De asemenea, Constanze a reprezentat una dintre „muzele” lui, inspirându-l în opera lui muzicală.

Ultimul său concert a fost susținut în martie 1790. Mozart a creat de asemenea, pe lângă multele sale opere celebre și „Flautul Fermecat,” care a avut un foarte mare succes.

Mozart se îmbrăca extravagant, călătorea foarte mult, avea vicii și paria sume impresionante de fiecare dată când avea ocazia. În ciuda venitului suficient, se pare că Mozart cerea bani de la cunoștințe pentru că pur și simplu nu se putea opri din cheltuit.

În toți anii petrecuți la Viena, a locuit într-un apartament destul de confortabil în apropiere de centrul orașului, unde o încăpere mare era rezervată concertelor de familie. Închiria un cal ca să facă mișcare dimineața și o trăsură când era necesar. Avea și un frizer care venea acasă la el o dată pe zi, lua mese la restaurante și taverne, frecventa hanuri din suburbii și consuma sticle de „vin bun” și „punci la gheață”. Mai aflăm, și nu în ultimul rând, despre marea lui pasiune: biliardul. Când intra într-o sală de biliard, buzunarele îi erau pline de hârtii cu portative goale, fiindcă el compunea în timp ce aștepta să-i vină rândul. O pauză lungă îi ajungea pentru douăzeci sau treizeci de măsuri.

Când a murit, acesta avea destul de multe datorii, stresul generat de multitudinea de opere și comenzi pe care le avea de finalizat, ceea ce se pare că i-au provocat moartea prematură. Mozart a fost îngropat într-o groapă comună, fără cruce, locul nefiind cunoscut, iar slujba de înmormântare s-a petrecut într-o zi cu vreme urâtă, ninsoare și ploaie, unde au participat doar familia și prietenii.

Viața și opera lui Mozart au inspirat de-a lungul timpului o serie de filme, cărți și documentare, printre care filmul „Viața lui Mozart”, „Amadeus” şi altele, în care se evidenţiază geniul din spatele operelor muzicale.